24 ianuarie 2012
7 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Uma foto muito delicada
RăspundețiȘtergereObrigado e boas-vindas, Milton!
ȘtergereDoar un suflet gingas, curat si frumos poate sa surprinda detalii atat de placute...si zau ca ti-as mangaia pletele in semn de pretuire si respect!
RăspundețiȘtergereBine ai revenit, Paul!
ȘtergereIti multumesc pentru aprecieri, dar meritul e al naturii.
Luati de grijile vietii, uitam de multe ori sa vedem aceste mici detalii, ce uneori, ne incarca cu putere si speranta, asa ca...sunt convins ca nu gresesc si nici n-am chef sa fiu lingusitor, am spus pur si simplu ce simteam lasand la oparte orice retinere...
RăspundețiȘtergereDa, ma bucur si eu ca am indraznit sa scriu cateva randuri, ma simteam singur si atunci...
RăspundețiȘtergereAsa e, timpul parca s-a comprimat, anii au devenit zile, zilele secunde si nu mai avem timp de noi si de ceea ce conteaza cu adevarat. Iti multumesc pentru cuvintele pline de sinceritate, apreciez!
RăspundețiȘtergere