27 aprilie 2011
7 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos contrastul. muntele plin de zapada, parca e un nor mai bine conturat. oricum intr-un fel imi e dor de iarna.
RăspundețiȘtergere,,prajitura pudrata din natura,, :)
RăspundețiȘtergerepica bine albul muntelui in poza ca un cub de gheata intr-o cola, aduce asa un fior rece prin dulceata verdelui padurii ...
RăspundețiȘtergereAlb,alb,alb...Zapada,senin,puritate...Porumbei...
RăspundețiȘtergereCu aripi albe,
L'Automne
Doamnelor & domnilor,
RăspundețiȘtergeremultumiri pentru aprecieri si vizita.
ce frumos... seamana cu un trapez drag mie :-)
RăspundețiȘtergerestiu eu ca-ti place muntele, sis ;)
RăspundețiȘtergere