14 aprilie 2011
5 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
In tara soarelui de dupa nori lumea e albastră.
RăspundețiȘtergere:)
Mortala! Imi place la nebunie!!!! Sa mai faci minuni de-astea,ok?
RăspundețiȘtergerePup,sis!
L'Automne
@ darry.anna,
RăspundețiȘtergereacolo mergem...sa neumplem de azuriu.
@ L'Automne,
ma bucur...mai am :D
eu cred ca Dumnezeu, cand a inventat forta gravitationala sa ne tina lipiti de pamant, a ivnentat si timpul, ca sa si ajute sa ne organizam un pic... cu vremea insa am pierdut arta de a evada din timp... privind luna ta parca reinvat un pic :-)
RăspundețiȘtergere@ Dili,
RăspundețiȘtergeresper sa invatam cu totii...nu e pierdut inca timpul...