25 aprilie 2011
8 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu zic ca e un strop de culoare, o parte infima a Luminii.... caci cine poate spune ca a vazut Lumina (chiar si un strop din ea) vreodata ?
RăspundețiȘtergereStrop de culoare sa fie, Dara.
RăspundețiȘtergereSperam sa vedem si Lumina, in cele din urma...
strop de lumina si culoare,tu floare :)
RăspundețiȘtergereai petalele deschise spre Soare
imprumutand din Cer pentru Pamant
un strop de nesfarsit!
Lumina e in suflet ... in sufletul bun
RăspundețiȘtergereSuperbe! Ca niste candele arzand si raspandind imprejur si-n sufletele noastre lumina!
RăspundețiȘtergereL'Automne
@ un vis,
RăspundețiȘtergereun strop de nesfarsit transforma culoarea-n Lumina pentru bucuria muritorilor.
@ Fly,
frumos spus. Multumesc.
@ L'Automne,
poeta mea scumpa, te imbratisez cu drag si dor.
Gingase cupe de lumina pentru bucuria sufletului!
RăspundețiȘtergereMinunate!
Ma bucur ca iti plac, Darry.anna.
RăspundețiȘtergere