27 aprilie 2011
5 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si eu care voiam sa culeg niste floricele......merg sa caut in alta parte....poate in urmatoarea postare???
RăspundețiȘtergereTe pup draga mea April!!!
Nu se trece...doar se sare gardul, care are curaj:))
RăspundețiȘtergereCe titlu inspiraaat!!! Si tocmai acu' i se facuse dor de papadii lui Judy... Musai sa deschidem poarta aia pt ea,nu?! Vedem cum si cu cine aranjam,mda. Sau ii trimitem par avion altele,cum pofteste.
RăspundețiȘtergerePuuuup!!!
L'Automne
@ judy,
RăspundețiȘtergeredupa cum merg treburile in tara asta eu zic sa treci ilegal, ca n-o fi foc :D
@ Darry.anna,
asa draga ;)
@ L'Automne,
mersic sis. Am rezolvat problema cu papadiile pt Judy...:D
O sa ocolesc :) ce multe papadii sunt
RăspundețiȘtergere