Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Dai veșnicie florilor.
RăspundețiȘtergereDaca reusesc asta e o bucurie pentru mine, Cristian. Multumesc de vizita si aprecieri. Toate bune.
RăspundețiȘtergereexcelent imortalizate....
RăspundețiȘtergereMultumesc Gabi!
RăspundețiȘtergere