25 aprilie 2011
3 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
batrana si insetata de lumina. O floare care odata emana raze de soare.
RăspundețiȘtergereExtraordinar! Felicitari.
RăspundețiȘtergere@ Costin,
RăspundețiȘtergeretimpul trece peste toti si toate si ne ia frumusetea, insa ramane esenta. Multumesc de trecere.
@ Goda,
bun venit si multumesc de aprecieri.