Arbor invers am rămas, rupt din sferă
cu sfera aceasta aidoma, geamănă...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă. N. Stănescu
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
iar oglinda magica :X
RăspundețiȘtergereProfund! Si tainic,ar spune poetul.
RăspundețiȘtergerePacat ca oamenii uita sa se mai raporteze la adevarata valoare...E mai la-ndemana superficialul...
L'Automne
Din pacate...ei, cine stie, poate ca mai exista totusi o sansa pentru natia asta...
Ștergere