Nichita Stanescu
10 octombrie 2012
3 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si daca...ramuri bat in geam...
RăspundețiȘtergereSlendida,sis,splendida! De aur,argint,de arama..
Ca o plecaciune adusa Toamnei!
Multumesc!!
L'Automne
erata: splendida
RăspundețiȘtergereL'Automne
Si se cutremur plopii,
RăspundețiȘtergereE ca în minte sa te am.
Si-ncet sa te apropii.
O seara perfecta, draga mea!
Eu iti multumesc pentru tot!