26 octombrie 2012

Vis

"Pot să stau uneori în fața unui copac cu ochii deschiși și să-l și visez în acelasi timp. Și să prefer să-l visez."
 Nichita Stănescu



4 comentarii:

  1. Mi-ai inundat sufletul de-atata ploi de culori,sis.Si le simt cum se preling in mine ca soaptele noptilor adanci de toamna,incalzindu-ma,aprinzandu-ma,topindu-ma. In mii de frunze colorate. Daruindu-ma.
    PS. Vis interzis celor ce nu iubesc Toamna!!

    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha, ha...chiar asa! Permis doar celor ce iubesc TOAMNA!!!
    A fost un joc cu aparatul foto ce l-am invatat de curand...vezi cum ma joc si la varsta asta ;)? Copilul din mine nu vrea sa se maturizeze :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ai visat si ye-ai jucat precum Nichita...frumos

    RăspundețiȘtergere
  4. Stii ca sufletul nu imbatraneste niciodata si ca putem fi copii in interior daca stim sa pastram vie flacara inocentei? Ei, uite ca eu ma tot joc, desi unii ar spune ca a cam trecut vremea jocurilor ;)
    Pup roua de fata frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!