5 octombrie 2012
9 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
parca canta solo:)
RăspundețiȘtergereHermosa fotografía!!! Saludos!
RăspundețiȘtergereGracias, Silvina :)
ȘtergereE o simfonie galactica, pentru ca pe fiecare pixel e o orchestra medaliata la Concursul Universal:)
RăspundețiȘtergereChiar, oare cum ar suna acordurile specifice pentru toamna? Chopin, Beethoven, sau Bach? Sau ceva cu Dunarea albastra, cu valuri eterno-eterice?:)
Cred ca depinde de fiecare dintre noi si de starea interioara, insa mie Chopin imi transmite nostalgia caracteristica toamnei. Beethoven emana mai degraba o explozie de vitalitate asemuita primaverii...dar pana la venirea primaverii sa ne bucuram de frumusetea si bogatia toamnei :)
ȘtergereMai pot eu sa zic altceva...dupa cele citite aici,sis??
RăspundețiȘtergereFini cunoscatorii!
Reverentze!
L'Automne
Nu ramai tu asa usor fara cuvinte, sis :)
ȘtergereImbratisari calduroase!
Ei,se mai intampla,mai ales cand intalnesti oameni atat de speciali care iubesc Toamna!!
ȘtergereCu adevarat adica!
Imbratisarile astea calduroase imi prind atat de bineee!
Pup you,sis!:)
Cum ai putea sa n-o iubesti?
ȘtergereSa te faci bine, draguta!