25 octombrie 2012
4 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O atmosferă feerică... Ador pădurile.
RăspundețiȘtergerePadurile de fag au ceva special, insa preferatele mele sunt cele de mesteacan...imi doresc sa gasesc una in toamna asta..
ȘtergereFericiti cei...de pe alta lume(se stiu ei care ;) )
RăspundețiȘtergerePentru ca doar sufletele lor simt adevarata vraja si doar inimile lor vad minunile ce se ascund aici.
In lumea asta...minunata!
Sa-ti fie de bine drumul pana acolo,sis!
L'Automne
Unii ar zice ca sunt nefericiti cei visatori...acum fiecare cum simte si percepe lumea asta, deloc simpla. Ne agatam de ce putem pentru a merge mai departe.
ȘtergereCand am ales titlul mi-a venit in gand piesa lui M. Constantinescu...
"E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si mii de jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii..."