15 octombrie 2012
4 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca vine toamna se apropie si iarna :) parca nu as vrea sa vad prea curand copaci goi si peisaje dezolante.
RăspundețiȘtergereSe incheie un ciclu de vegetatie, dupa care incepe altul, si altul...si uite asa trec anii...
ȘtergereOh,sis,ce-mi faci dumneata mieee!! Fara cuvinte ma lasi...si tot mai des. Crezi ca n-am trecut si-am iesit de cateva ori fara sa vad minunea asta?! Da' n-am putut sa-mi exprim in niciun fel admiratia si ecoul lasat in sufletul meu... E ...nu stiu sa cuprind in cuvinte cum e. E ALTCEVA!Cu toata profunzimea,stralucirea si pretiozitatea unui vitraliu. Ador vitraliile,sunt extrem de speciale iar eu asta am vazut aici.Daa,tulburator de frumos!
RăspundețiȘtergereSis,pupici pt fiecare bucurie adusa in dar!!!
L'Automne
Stiu ca ai trecut, sis :) te simt...si oare te mai miri ca ne plac aceleasi lucruri? Oh, vitraliile...de mica m-au fascinat. Sa vezi lumea prin ochiurile acelea pline de lumina si culoare, de miscare si fantezie..o lume de vis cum numai visatorii o pot percepe.
ȘtergerePupici de dimineata, surioara Toamna :)