14 octombrie 2012
5 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si a venit toamna...
RăspundețiȘtergere...acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac...
ȘtergereToamna frunzele colinda,
RăspundețiȘtergereSun-un greier sub o grinda,
Vantul jalnic bate-n geamuri
Cu o mana tremuranda,
Iara tu la gura sobei
Stai ca somnul sa te prinda...
M. Eminescu
Stii?,viata noastra ar fi asa de anosta fara momentele in care ne extindem simturile la maxim....cand ne impingem cu viteza ametitoare visarile doar inchizand ochii,cand redevenim NOI...cei dinauntru.
Ascultand fosnetul,vantul,greierii. In felul nostru.
Vise cat mai frumoase,draga mea! Ametitoare! Doar...indrazneste!
L'Automne
"Ce tresari din vis deodată?
ȘtergereTu auzi păşind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Şi în faţa ta frumoasă
O să ţie o oglindă,
Să te vezi pe tine însăţi
Visătoare, surâzândă."
Asa e, sis! Cand totul in jurul nostru e gri, cautam in interior lumina, lumina care sa ne tina pe linia de plutire. Visam, cum altfel? Doar suntem doua visatoare :)
te cutremuri dintr-odata cand povestea prinde viata, in padurea fermecata
RăspundețiȘtergeretrei :)